Tara Moldovei in cadrul relatiilor internationale 1611 1634

Studia Universitatis Moldaviae: Stiinte Umanistice, 2015

Secolele XVII-XVIII erau timpurile când serviciul militar aducea încă venituri. În condiţiile înnăspririi suzeranităţii otomane mulţi dintre locuitorii Moldovei, amintiţi în izvoarele istorice cu termenul volohi, în căutarea unei vieţi mai bune emigrau şi se înrolau în armatele străine ca mercenari în ţările: Polonia, Suedia, Rusia ş.a. Un alt curent de volohi veneau în Rusia împreună cu sârbii din Bulgaria sau din teritoriile habsburgice unde migraseră ceva mai înainte. Izvoarele istorice amintesc destul de clar mercenarii volohi în Rusia. În legătură cu acest fapt apare ca firească întrebarea: putem oare să considerăm acest serviciu militar al mercenarilor drept argument al "prieteniei milenare" dintre poporul "moldovenesc" şi cel rus, aşa cum a calificat-o istoriografia sovietică dar şi o serie de istorici contemporani? Or, mercenari volohi au existat şi în Polonia şi în Suedia, dar asemenea calificări nu au fost date. De asemenea, este arhicunoscut faptul că în armata rusă, îndeosebi începând cu perioada lui Petru I, au fost invitaţi mercenari din multe alte state ale Europei Occidentale, dar concluzia privind "prietenia milenară" cu aceste state nu a fost şi nu este lansată nici astăzi. Cuvinte-cheie: mercenari, volohi, Moldova, unitate moldovenească, Constantin Cantemir. In the seventeenth and eighteenth centuries military service was still an occupation that kind of income. With more and more oppressive Ottoman suzerainty, most inhabitants of Moldova, designated historical sources volochs time in search of a better life, immigrants and employed as mercenaries in the armies of foreign countries: Poland, Sweden, Russia, etc. Volochs Another wave came in Russia, together with the Serbs in the Balkans or the Habsburg possessions, which had migrated earlier. Historical sources attest in detail volochs mercenary presence in Russia. In connection with this fact, of course the question is, can we really rely on the service of these mercenaries, as an argument to demonstrate centuries-old friendship between peoples "Moldovan" and Russian, as did the Soviet historiography and carry some historians today? Volochs mercenaries have been in the service of other countries, for example, Poland and Sweden, but we have similar likes. It is well known that the Russian army, especially since Peter are invited many foreign military states in Western Europe, but the conclusion on "centuries-old friendship" with these countries was also avoided.

Tyragetia, 2015

Bells used in Christian churches are documentary sources due to the inscriptions, decorations and coats of arms available on them. Depending on the language in which the inscriptions were made, old bells had different names. The bells used to be donated to the churches by private persons, by the right of the founder, or by communities; the oldest bells of the medieval Moldavian state date back to the reign of Stephen the Great. The alloy used for bell casting contained copper, brass and a minor amount of silver or other elements. Bellfounders were itinerant, traveling from church to church to cast bells, the furnaces were built on sites, and the casting of large bells was carried out only during the warmer months. The most lasting operation was building the furnace and constructing the mold, and the most dangerous process was pouring the melt metal in a mold. This was followed by controlled cooling the bell, removing the mold material after the metal has solidifi ed, and finishing t...

2022

Zenodo (CERN European Organization for Nuclear Research), 2022

counties from Romania were grouped in 10 lands. The "Dunarea de Jos" Land was the second largest in Romania and the fourth largest in terms of population. The created Lands brought together counties that were located in different historical provinces. The "Dunarea de Jos" Land comprised ten counties of interwar Romania: eight counties from the Romanian Old Kingdom

Dr. Gabriela Rusu-Păsărin este conferenŃiar la Facultatea de Litere a UniversităŃii din Craiova, unde susŃine cursuri de comunicare audiovizuală, comunicare politică, comunicare şi persuasiune. A publicat cărŃi, articole şi studii în domeniile: comunicare în spaŃiul public, jurnalism cultural, etnografie şi folclor. Este realizator-coordonator la Radio Oltenia Craiova (post public regional al SocietăŃii Române de Radiodifuziune), promovând astfel o perspectivă aplicată a jurnalismului cultural şi a comunicării audiovizuale. Rezumat Prima carte de legi în limba română (1640), Pravila de la Govora, sau Mica Pravilă este totodată un corpus referenŃial de tradiŃii şi credinŃe populare referitoare la ceremonialul existenŃial. Scopul este de a realiza o analiză comparativă a celor două nivele de referinŃă, mentalul tradiŃional românesc şi rigoarea bisericească, cea din urmă funcŃionând sub influenŃa stravechilor legi bizantine şi a canoanelor stabilite de sinodul Bisericii Orientale. Cred...

2022

In the Austrian Bukovina there were two private societies, with an archaeological-historical-museistic profile: the Museum Society of Siret, founded by Captain Josef von Gutter (1870-1886) and the Romanian Archaeological Society from Chernivtsi, founded and led by the amateur archaeologist Dionisie Olinescu (1886-1893). Olinescuʼs society took over an important part of the collections of the Museum Society of Siret, completed them and contributed directly to the foundation of the collections of the National Museum of Bukovina (Bukowiner Landes-Museum) in Chernivtsi (1893). The following article captures a small fragment from the life of Dionisie Olinescu, the most important Romanian archaeologist of the Austrian Bukovina, forced by unfavorable circumstances to leave the province in the year of 1893 and to take refuge in the Romanian Kingdom, where he had a quite difficult career trajectory. The letter in question contains some novel elements regarding Dionisie Olinescuʼs biography and family and his activity after 1893. The letter brings, at the same time, a modest contribution to the historiography of the archaeology of Bukovina.

2013

e failure of Romanian foreign policy at the Paris Peace Conference (1919 -1920) when it couldn't obtain the entire province of Banat for the country, and also the establishment of the border with Serbia on the field, provoked, in December 1923, an intense political and parliamentary controversy. For two weeks the opposition MPs and those of the Liberal Party (the government party) accused each other of the responsibility of this national failure. e parliamentary debates demonstrated the lack of method, strategy and unity of the Romanian political elite in promoting responsible and efficient foreign policies.

Zenodo (CERN European Organization for Nuclear Research), 2023

The article aims to reveal how the Romanian language (with its then name, the "Moldovan language") functioned within the collective bodies of the State University of Moldova (then the State University of Chisinau). The interest in this period and institution is motivated by the fact that the years 1988-1989 represent the peak of the public manifestation of the ideals of the Moldovan citizens for a Romanian national identity and a Romanian language with a functional Latin alphabet on the territory of the Moldovan Republic. It is the period immediately preceding the declaration of independence of our country, which came as a last step, after a major legislative change -the switch to the Latin alphabet for the "Moldovan" language. We started from the assumption that the republic's first-ranked higher education institution at that time and the only university at that time, the other higher education institutions having the status of institute, should have been in the vanguard of events, providing institutional and practical support in the implementation of the new provisions. The analysis of the archive materials, however, demonstrated that the Soviet higher school was one of the mechanisms of denationalization and ideologization in the process of creating the Soviet man, i.e. remaining refractory to the identity options of the patriotic intelligentsia. Key words: functioning of the Romanian language, the Moldova State University, adopting the Latin alphabet, the struggle for the national independence Cei deja peste treizeci de ani trecuți de la proclamarea independenței Republicii Moldova, asociați cu încă doi ani de la momentul revenirii noastre la limba română, în veșmântul ei firesc, cel al scrierii cu alfabet latin, ne reclamă inevitabil (re)considerarea lucrurilor, faptelor, oamenilor, situațiilor etc, care, între timp se încadrează în țesătura istoriei și ne amintesc că ea, istoria magistra vitae est. În intenția de întregire a imaginii pe care au început a o creiona intelectualii vremii cu privire la reintroducerea în uz a limbii române, ne-am îndreptat atenția spre instituția academică de reper -Universitatea de Stat din Moldova (USM), la acel moment, Universitatea de Stat din Chișinău (supradenumită, pentru foarte puțin timp, Universitatea de Stat din Chișinău "V.I. Lenin"). Interesul nostru este cu atât mai mult motivat, cu cât Facultatea de (atunci) Filologie a acesteia, pe lângă celelalte facultăți, găzduia personalități importante în domeniul literelor, formatori de opinie și educatori ai conștiinței de limbă și identitate ai viitoarei generații de specialiști de înaltă calificare. Oarecum între două poluri, colectivul academic al USM a demonstrat pe de o parte pionierat în promovarea limbii române și a învățământului superior în limba maternă a populației băștinașe, pe de altă parte, s-a dovedit a fi refractară și opozantă în această privință, lucru care, de altfel, se urmărește pe alocuri și de la această (actuală) distanță temporală, însă deopotrivă și în funcție de conjunctura (sau conjuncturile) social-istorică (istorice).

Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia, 2019

Studiul urmărește evoluţia istorică a drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor, cuprinsă în codificările din vechiul drept românesc scris. Întinderea și natura drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor au variat în funcţie de diferite elemente, precum: starea de sărăcie a partenerului de viaţă, menţinerea văduviei, numărul descendenţilor rezultaţi din căsătorie, vârsta la care aceștia din urmă decedau, calculată de la data deschiderii moștenirii ascendentului etc. Până la aplicarea Codului civil Cuza în 1865, singurul regim matrimonial aplicabil în vechiul drept românesc scris era regimul dotal. Am analizat care a fost soarta bunurilor dotale în cazul predecesului unuia dintre soţi, întrucât, alături de avantajele patrimoniale obţinute pe tărâm succesoral, soţul supravieţuitor avea beneficii substanţiale din desfacerea regimului matrimonial.

1978

Aspecte istorico-etnografice ale viticulturii în ţinuturile sătmărene. - In: Studii şi comunicări de istorie şi etnografie, an 1978, p. 407-416